Toleranţă: gay, rusalii, mici şi bere

Ca o recunoaştere şi o cinstire a credinţei creştine a poporului român, Guvernul României aprobă prin Legea nr. 202/2008 – MO 728 din 28.10.2008 două noi sărbători legale, materializate ca zile libere pentru omul muncii:Rusaliile şi Sf. Maria.
Credinţa poporului român transpare pe de o parte din datele statistice (86,8% se declară creştini ortodocşi, iar 4,7% creştini romano-catolici, conform recesământului din 2002), iar pe de altă parte din încrederea foarte mare în Biserică, aşa cum reiese ea din toate cercetările sociale şi sondajele de opinie (80-90% declară o încredere mare şi foarte mare în aceasta).
     Pentru oricine are o reprezentare cât de cât conturată a ceea ce înseamnă creştin – măcar de la televizor – trebuie să aibă o oarecare cunoştinţă despre normele morale şi, implicit, limitările în ceea ce priveşte manifestarea socială. Fără să fie neapărat un habotnic, creştinul de rând nu poate decât să condamne o serie de comportamente, în concordanţă cu normele şi valorile credinţei sale. Un creştin total tolerant sau open mind nu ar mai fi creştin sau nu ar fi decât un ipocrit.
     Aprobarea (a 6-a oară?) a paradei comunităţii de sodomiţi şi lesbiene nu înseamnă decât o palmă dată acestui popor pe care guvernanţii noştri s-au prefăut că-l respectă printr-o mişcare ce nu ascundea decât încă o tactică pentru a mai aduna un pic de capital politic. Din păcate însă nu facem decât să întoarcem şi celălalt obraz, la gândul că aşa ne vor europenii – aşteptând cuminţi să ne-o tragă în speranţa că la un moment dat vom fi de-ai lor.

     Deşi într-o poziţie incomodă, ne vom bucura de grătărelul pe care îl vom face în aceste noi zile libere, iar singurele referiri la această mult trâmbiţată sărbătoare a toleranţei probabil vor fi doar cele  câteva glume deocheate despre mărarul ce ieşea de sub sutienul miselor pe  care probabil le-am văzut la ştiri.

     Iar urma palmei despre care vorbeam mai sus va fi spălată cu un strop în plus de berică, iar credinţa va rămâne la fel de (ne)chestionabilă, cu sau făr Gay Fest 2009.

     Să ne crească!

Ecumenismul – Erezia religiilor abrahamice

La prima vedere o mişcare cu un mesaj de pace, înţelegere şi acceptare reciprocă lansat chiar de la vârful ierarhiei celor trei biserici abrahamice, ecumenismul nu este altceva decât manifestarea în câmpul religios al conceptului de corectitudine politică.

Înscriindu-se pe linia democratizării tuturor structurilor şi valorilor culturale ecumenismul nu reprezintă decât o altă armă orientată spre ştergerea diferenţelor şi uniformizării oamenilor, reduşi astfel la statutul de cetăţeni ai unui sat global.

Ecumenismul - Erezia democratiei

Ecumenismul - Erezia democratiei

Mişcarea ecumenică se relevă ca o mişcare cu efecte dintre cele mai profunde la nivelul conştiinţei de grup şi individuale, căci ce poate fi mai dezrădăcinant decât renegarea poate celui mai important filon al moştenirii tale: credinţa.

Originea comună a celor trei religii abrahamice nu presupune şi identitatea acestora, tot aşa cum pentru un evoluţionist originea comună a omului şi babuinului nu lasă loc pentru împrecherea între cele două specii.

Evoluţia societăţilor în care s-au dezvoltat fiecare dintre aceste religii a însemnat şi apariţia şi adâncirea unor diferenţe profunde şi insurmontabile, diferenţe care au conturat conştiinţe colective şi au dat sens istoriei.

Astăzi însă ni se spune că de fapt aceste diferenţe pot fi depăşite, respectiv că ele în sine reprezintă ori s-au constituit doar alibiuri perverse propagandistice ale celor ce au urmărit puterea temporară, punându-şi pe frunte mitre false, cu forme şi culori înşelătoare, liber alese.

Un ultim gând însă: acceptarea celorlate confesiuni nu presupune în definitiv negarea propriei religii prin reconsiderarea Adevărului drept nu tocmai unicul, ci unul printre altele?