Principele s-a retras din cursa electorală încercând un gest de gentleman care îşi recunoaşte limitele şi nu insistă în dorinţa de a ocupa un spaţiu care îl respinge.
Cred că suntem un popor care se pare că nu agreează diversitatea. Nu ne place să alegem, căci alegerea înseamnă efort intelectual şi asumare a răspunderii. De aceea ne dorim ca obiectele alegerii noastre să semene până la confuzie, pentru ca oricând argumentul „ar fi fost acelaşi lucru” să aibă un grad de validitate satisfăcător pentru emitent.
Condamnat în ultimii ani (10?) la o marginalizare mediaticã cred unicã, Michael Jackson s-a retras din lume joi seara.
Iar lumea a început sã-l aplaude din nou.
The King of Pop lasã mostenire o discografie de geniu impresionantã si trei copii.
Acuzatiile si scandalurile care l-au anatemizat sunt lãsate pe fundul coşului de gunoi al tabloidelor şi jelim împreunã un artist care, dorindu-şi o lume non-violentã dedicatã frumuseţii şi iubirii, şi-a construit una proprie, un adevãrat templu-teren de joacã.
Astãzi, acest copil mare a pãrãsit lumea care i-a refuzat o copilãrie eternã.
Joacã plãcutã şi plinã de cântec, Michael!
Interesant cum mai toate publicaţiile şi posturile TV ţin să îşi asume, prin articolele sau emisiunile promovate, o poziţie tranşantă şi neechivocă în raport cu anumite chestiuni politice sau sociale. O atare atitudine însă nu este precedată de o recunoaştere făţişă a taberei alese, ci totul se desfăşoară sub semnul ipocriziei, clamând neutralitate şi echidistanţa jurnalistică.
Revista Q Magazine (probabil nu aţi auzit de ea, dar calitatea hârtiei o prezintă ca o publicaţie de rang înalt) şi-a dedicat 9 pagini (coperta 1 şi 8 pagini de interior, reprezentând circa 10% din spaţiul total) unei teme care părea să nu nască totuşi atâta pasiune: candidatura Principelui Radu (vezi articolul aici).
Portretul de pe copertă transformă revista, fără voia ei, mai degrabă într-un afiş electoral al Principelui. Hilar, aş spune, pentru că doar la o analiză atentă ai surpriza să vezi că de fapt revista se vrea anti-Principe: titlul colţul drepata jos – Figurant de Cotroceni -, iar tehnica de fotografiere – sepia. Bineînţeles, titlul maliţios nu este vizibil ochiului grăbit al celui neinteresat de revistă în sine, în schimb calitatea fotografiei, chiar dacă în sepia, transmite o imagine pozitivă Principelui.
Dar Q nu se opreşte aici cu eroaraea în ceea ce priveşte discordanţa între scopul urmărit prin maliţiozitatea lipsită de subtilitate din articol şi fotografiile – unele cu adevărat artistice – în care Principele este prezent alături de ceilalţi membrii ai casei regale.
Şi cum imaginile sunt cele care îţi rămân după ce ţi-ai
pierdut timpul citind un articol dezlânat şi deranjant
detendenţios chiar şi pentru un nesimpatizant al
Principelui, putem spune că revista Q ne-a dat un exemplu
aproape şcolăresc despre cum poţi să ratezi din cauza formei transmiterea mesajului.
Iată cum Principele Radu este condamnat să iasă din încurcătură ajutat de incompetenţa partenerilor contracandidaţilor săi.
Şi la mai mare!
P.S. Fotografiile din acest post sunt preluate din revista Q magazine.
Un sondaj realizat de CCSB îl creditează pe Principele Radu cu 10% din intenţia de vot a românilor pentru funcţia de Preşedinte al României. Pe locul întâi în preferinţele electoratului se plasează în continuare Traian Băsescu cu 41%, urmat de foarte departe de Mircea Geoană cu 21%, respectiv de Crin Antonescu cu 18%.
Acelaşi institut însă a realizat un sondaj în luna februarie, iar o scurtă analiză comparativă ne relevă faptul că Traian Băsescu a intrat pe o linie descendentă. Pe de altă parte însă, o creşetere considerabilă o înregistrează Crin Antonescu, acesta înregistrând o creştere spectaculoasă de circa 13 procente.
Dacă reţinem faptul că reprezentantul PNL a intrat în cursă cu un capital electoral extrem de mic – de numai 5%, conform sondajului CCSB –, Principele Radu pare să dispună de un avantaj considerabil, având un start susţinut de circa 10% din electorat.
Bineînţeles, ne aflăm doar la începutul campaniei, iar intenţia de vot este slab conturată, ea aflându-se încă într-un stadiu incipient de formare. Aşteptăm cu interes în continuare bălăcăreala ce ne va desăvârşi convingerile.
Acum câteva zile, Alteţa Sa Regală Principele Radu şi-a anunţat participarea la cursa electorală pentru funcţia de Preşedinte al României. Bineînţeles, anunţul este urmat de reacţii şi comentarii care, în imensa lor majoritate, încearcă fie să bagatelizeze intenţia, fie să inducă ideea unui paradox şi, în acelaşi timp pericol, privind accederea la funcţia de preşedinte a unui lăstar de viţă regală.
Minimizarea candidaturii domnului Duda (Principe de Hohenzollern-Veringen) şi prezentarea ei ca una neverosimilă s-a încercat cu argumente neserioase de genul “actoraşul se vrea preşedinte”, “ambiţiile personale ale unui pălmaş ajuns în alcov regal”, “colonel la apelul de seară ce se vrea preşedinte regal” ş.a.m.d. Cel mai trist este însă că acestea sunt argumentele ce vor fi utilizate de contracandidaţi în înfruntările din campanie, luptele vizând, aşa cum ne-am obişnuit, nu validitatea platformelor politice, ci vor fi animate de bălăcăreală şi mişto.
În ceea ce priveşte teama de instaurarea monarhiei odată cu potenţiala punere în funcţia de Preşedinte al Republicii România este iarăşi o gogoriţă fără nici un fundament politico-legal. Astfel, în România, republică (semi-?) parlamentară, numai Parlamentul poate schimba forma de guvernământ a ţării.
Deocamdată însă prinţul Radu se delimitează, prin tipul de discurs, de majoritatea figurilor din politica românească. Să sperăm că nu avem de-a face doar cu un alt Ion Iliescu şi că girul Casei Regale este dat unui om orientat către a lua decizii şi nu este doar un gest menit să aducă un plus de capital de imagine unei instituţii mai mult sau mai puţin desuete.
Iată şi înregistrarea cu Principele Radu anunţându-şi candidatura pentru fncţia de Preşedinte al României:
Condamnat în ultimii ani (10?) la o marginalizare mediaticã cred unicã, Michael Jackson s-a retras din lume joi seara.
Interesant cum mai toate publicaţiile şi posturile TV ţin să îşi asume, prin articolele sau emisiunile promovate, o poziţie tranşantă şi neechivocă în raport cu anumite chestiuni politice sau sociale. O atare atitudine însă nu este precedată de o recunoaştere făţişă a taberei alese, ci totul se desfăşoară sub semnul ipocriziei, clamând neutralitate şi echidistanţa jurnalistică.
Şi cum imaginile sunt cele care îţi rămân după ce ţi-ai
