În buna tradiţie românească a împăcării în urma unei bălăcăreli pline de atitudine – probabil conform unei neaoşe reprezentări a conceptului de toleranţă -, Vasile Dâncu îşi reîntoarce faţa către Mircea Geoană. Şi nu aşa cum ne-am fi aşteptat, ci cu osanale aduse liderului oficial al PSD care “a demonstrat că are mai multe calităţi decât credeau alţii”, care “a gestionat bine partidul” şi are meritul de a “băga PSD la guvernare” (declaraţie pentru Q magazine).
Butadis butandum butăşire
Fostul Vicepreşedinte pe domeniul Analiză politică şi comunicare al PSD îşi continuă discursul laudativ, extinzându-l la nivelul întregului partid, evidenţiind “maturitatea acestuia de a nu mai opera pe baza unei logici binare”, logică binară pe care o enunţă plastic prin butada “pe scut sau sub scut”(sic!).
Pe lângă formularea eronată pe care o dă dictonului spartan – în fapt este “Cu acesta (n.n. scutul) sau pe el” – schimbând uşor sensul -, domnul Dâncu ne transmite, probabil fără voia sa, un mesaj mult mai interesant:
PSD Minima Moralia
Din discurs reiese că întâiul comunicator al partidului nu agreează viziunea tranşantă asupra lumii specifice educaţiei spartane, ci vede un anumit tip de flexibilitate benefică în strategia recentă a PSD.
Ce nu ne spune domnul Dâncu în mod direct este că în politică nu este loc de valori precum moralitate puternică, respectiv a pune mai presus interesul Spartei (n.n. cetăţii, poporului) decât cel personal – valori specifice civilizaţiei spartane.
Ce mă surprinde este altceva: anume că domnul Dâncu a avut probabil un văl peste ochi din momement ce nu a observat că, de fapt, valorile pe care le înfierează nu au făcut niciodată parte dintre cele asumate de PSD. A acuza de moralitate un partid condus de triade gen Mitrea-Năstase-Iliescu denotă fie o rătăcire temporară, fie dl Dâncu este păcălitul prin excelenţă.
Sau poate suntem doar în campanie electorală, iar partidul îşi strânge rândurile.
Sfatul meu pentru PSD: schimbaţi-vă comunicatorul cu un strateg care ştie să-l valorizeze pe Leonida(s). Cel de de la Termopile, nu cel faţă cu reacţiunea.
Interesant cum mai toate publicaţiile şi posturile TV ţin să îşi asume, prin articolele sau emisiunile promovate, o poziţie tranşantă şi neechivocă în raport cu anumite chestiuni politice sau sociale. O atare atitudine însă nu este precedată de o recunoaştere făţişă a taberei alese, ci totul se desfăşoară sub semnul ipocriziei, clamând neutralitate şi echidistanţa jurnalistică.
Şi cum imaginile sunt cele care îţi rămân după ce ţi-ai
