mai 31, 2009 la 9:57 am (Alegeri 2009, Blogroll, Civitas, Jurnalism)
Tags: alegeri, Alegeri 2009, antonescu, campanie, campanie electorala, candidat, candidat independent, electorat, gazeta, gazetarie, independent, Jurnalism, jurnalist, partid, portret de presedinte, presedinte, presedintie, Romania, sondaj, turcescu, vot, vot 2009, ziar, ziarist
Aseară, în cadrul emisiunii turcite Proiect de preşedinte s-au prezentat rezultatele unui sondaj online prin care s-a
încercat identificarea imaginii ideale românilor despre preşedintele ţării. De asemenea sondajul a inclus şi stabilrea ierarhiei candidaţilor pentru funcţia de preşedinte în intenţia de vot a internauţilor.
Trebuie spus din capul locului – fapt de altfel recunoscut şi de participanţii la emisiune – că rezultate sondajului sunt lispite de reprezentativitate atât raportat la populaţia României, cât şi la populaţia internaută ca întreg. Cel mult, sondajul poate fi considerat reprezentativ la nivelul vizitatorilor site-urilor realitatea.net şi cotidianul.ro, respectiv a acelor vizitatori gata să-şi dea clickul-vot pe site-uri.
Surprinzătoare sunt două aspecte ale acestui sondaj:
- deşi toată lumea era de acord, inclusiv moderatorul, asupra nevalidităţii sondajului, întreaga emisiune a fost dedicată acestuia
- rezultatele privind intenţia de vot nu au fost publicate decât în timpul emisiunii, pe site fiind vizibile doar cele referitoare la trăsăturile psiho-fizice ale preşedintelui (întrebări cam stupide, circumscrise a ceea ce numesc sindromul Libertatea). De ce? Probabil de jenă…
Prin urmare – tercem la concluzii sărind câteva premise intermediare uşor de intuit:
- fie emisiunea (cu sondaj cu tot) a fost făcute doar de dragul audienţei ieftin câştigate - costurile unui sondaj bazat pe o metodologie ştiinţifică fie şi doar pentru investigarea mediului online ar fi fost substanţiale,
- fie a fost dedicată câştigătorului, uşor de intuit pentru orce cunoscător mediu al profilului socio-demografic şi cultural al internautului în general, şi cu atât mai mult al celui ce face parte din audienţa celor două site-uri publicaţii.
Cu aceste concluzii intermediare şi care nu se exclud reciproc, ajungem la cea finală pe care o las deschisă: publicul ţintă al versiunii online al celor două publicaţii poate fi caracterizat ca fiind, în imensa sa majoritate, un susţinător al unor reprezentanţi ai dreptei: candidatului PNL, Crin Antonescu, urmat, e drept, cu 50% mai puţine click-uri de Mugur Isărescu (ne amintim, fost candidat al CDR 2000), respectiv Ion Ţiriac, om de afaceri proeminent.
Oare tot acest complex de premise – publicarea rezultatelor unui sondaj nevalid, dedicarea unei întregi emisiuni acestuia moderate de un jurnalist de succes şi având invitaţi de marcă din tagma gazetarilor – nu ne spune ceva despre cele două reprezentate ale mass media românească în această campanie electorală?
Realitatea cotidiană: de nedepăşit!
Scrieti un comentariu
mai 21, 2009 la 11:57 am (Alegeri 2009, Civitas, Jurnalism, Principele Radu)
Tags: printul radu, casa regala, presedinte, presedintie, vot, alegeri, Alegeri 2009, vot 2009, rege, mihai I, campanie, electorat, campanie electorala, duda, radu duda, jurnalist, Jurnalism, ziar, ziarist, echidistanta, gazeta, gazetarie, q magazine, revista q, revista, partid, independent, candidat, candidat independent, portret de presedinte
Interesant cum mai toate publicaţiile şi posturile TV ţin să îşi asume, prin articolele sau emisiunile promovate, o poziţie tranşantă şi neechivocă în raport cu anumite chestiuni politice sau sociale. O atare atitudine însă nu este precedată de o recunoaştere făţişă a taberei alese, ci totul se desfăşoară sub semnul ipocriziei, clamând neutralitate şi echidistanţa jurnalistică.
Revista Q Magazine (probabil nu aţi auzit de ea, dar calitatea hârtiei o prezintă ca o publicaţie de rang înalt) şi-a dedicat 9 pagini (coperta 1 şi 8 pagini de interior, reprezentând circa 10% din spaţiul total) unei teme care părea să nu nască totuşi atâta pasiune: candidatura Principelui Radu (vezi articolul aici).
Portretul de pe copertă transformă revista, fără voia ei, mai degrabă într-un afiş electoral al Principelui. Hilar, aş spune, pentru că doar la o analiză atentă ai surpriza să vezi că de fapt revista se vrea anti-Principe: titlul colţul drepata jos – Figurant de Cotroceni -, iar tehnica de fotografiere – sepia. Bineînţeles, titlul maliţios nu este vizibil ochiului grăbit al celui neinteresat de revistă în sine, în schimb calitatea fotografiei, chiar dacă în sepia, transmite o imagine pozitivă Principelui.
Dar Q nu se opreşte aici cu eroaraea în ceea ce priveşte discordanţa între scopul urmărit prin maliţiozitatea lipsită de subtilitate din articol şi fotografiile – unele cu adevărat artistice – în care Principele este prezent alături de ceilalţi membrii ai casei regale.
Şi cum imaginile sunt cele care îţi rămân după ce ţi-ai
pierdut timpul citind un articol dezlânat şi deranjant
detendenţios chiar şi pentru un nesimpatizant al
Principelui, putem spune că revista Q ne-a dat un exemplu
aproape şcolăresc despre cum poţi să ratezi din cauza formei transmiterea mesajului.
Iată cum Principele Radu este condamnat să iasă din încurcătură ajutat de incompetenţa partenerilor contracandidaţilor săi.
Şi la mai mare!
P.S. Fotografiile din acest post sunt preluate din revista Q magazine.
Scrieti un comentariu
mai 19, 2009 la 8:45 pm (Alegeri 2009, Civitas)
Tags: clientela, critica, echidistanta, gazeta, gazetarie, Jurnalism, jurnalist, mogul, opozitie, ziar, ziarist
Pentru prima oară l-am văzut live pe unul dintre acei jurnalişti omniprezenţi in ziare sau pe la talk-show-rile TV.
Bătrân, gârbovit, cu privirea plecată în pământ, cărând cu greutate o geantă imensă din care se ivea un vraf de hârtii dezordonat îndesate. Probabil înăuntru se găsea şi un laptop judecând după greutatea care îl făcea să îşi contorsioneze spatele în efortul de a o căra.
Cuminte la semafor, a traversat strada la culoarea verde.
Anii de servitute gazetărească în slujba unui mogul sau altul se văd, emană din întreaga lui fiinţă.
Acum 20 de ani voia să arunce în aer Casa Republiciii şi Casa Scânteii. Apoi s-a dedicat criticii puterii. Astfel, şi-a asigurat o clientelă permanentă: opoziţia.
Şi, bineînţeles, Echidistanţa Jurnalistică.
Scrieti un comentariu