Exit poll Prezidentiale 2009

Pe surse:

Principele Oprescu sau Doctoru’ Duda

Sunt unul dintre cei pentru care candidatura ASR Principele Radu a reprezentat cel dintâi motiv pentru a-mi preface dreptul la vot în obligaţie cetăţenească asumată. Retragerea din cursă am considerat-o de asemenea ca o eschivă cavalerească şi mutare a unui gentleman. Până alaltăieri…

La momentul lansării candidaturii ASR, împreună cu un prieten ne-am manifestat dorinţa de a participa activ şi voluntar la campania sa electorală. Un schimb scurt de e-mail-uri a urmat în acest sens între noi şi staff-ul de campanie al ASR care însă nu s-a materializat în nimic dată fiind retragerea.

Iar acum două zile, atât eu, cât şi celălalt coleg, am primit un e-mail privind dispoziţia de a-l susţine pe domnul candidat doctor Oprescu. Doar o coincidenţă? Să fi intrat e-mail-urile noastre în posesia staff-ului Oprescu pe altă cale? Dar nu vi se pare ciudat că nu a primit acel mail nici un alt cunoscut/coleg/rudă de-ale noastre, ci doar noi doi?

Domnul Duda ne-a operat (tot se vorbea de relaţia sa cu fosta securitate), iar domnul Doctor ne-a supus (e-mail-urile). Şi când te gândeşti la analiştii noştri care au şi trasat direcţia voturilor dudiste…

Principele a murit! Trăiască Doctorul!

Principele a murit! Trăiască babuinii!

Principele s-a retras din cursa electorală încercând un gest de gentleman care îşi recunoaşte limitele  şi nu insistă în dorinţa de a ocupa un spaţiu care îl respinge.

Cred că suntem un popor care se pare că nu agreează diversitatea. Nu ne place să alegem, căci alegerea înseamnă efort intelectual şi asumare a răspunderii. De aceea ne dorim ca obiectele alegerii noastre să semene până la confuzie, pentru ca oricând argumentul „ar fi fost acelaşi lucru” să aibă un grad de validitate satisfăcător pentru emitent.

O ţară de filosofi

Printre multele inepţii pe care le spune Întâiul Marinar al Ţării, se întâmplă să strecorea – probabil vreun consilier mai dezgheţat – şi câte o idee inteligentă sau o problematică ce merită a fi luată în considerare.
     Săptămâna trecută, în cadrul întâlnirii cu guvernul, marinelu’ scoate în evidenţă faptul că avem învăţământul românesc este esenţialmente teoretic, producând în speţă absolvenţi ne- sau greu încadrabili în producţie. Subliniind dispariţia aproape totală a învăţământului pe vreuri numit  de arte şi meserii şi care se afla la mare cinste, domnul nostru aduce în discuţie o problemă asupra căreia, dacă îmi amintesc eu bine, doar domnul Marga s-a mai oprit. Dar aşa cum discontinuitatea măsurilor şi reformelor este la mare cinste urmând succesiunea guvernelor sau miniştrilor, nimeni nu s-a mai preocupa de ea în buna logică dacă nu m-am gândit eu la ea, mai bine o critic sau o fac uitată.
     Din păcate cel care atrage din nou atenţia asupra acesteia este un băieţaş care şi-a pierdut credibilitatea şi care, asemenei Întâiului Patriot al Ţării, chiar şi când spune lucruri interesante nu mai este credibil sau luat în serios. 
     Situaţia este însă într-adevăr gravă şi nu poate fi ascunsă în spatele unui şow, fie el şi rezultat al unei demente hore solidare media-adversari politici-popor: România scoate idioţi cu diplomă pe bandă rulantă, idioţi care automat au pretenţii de intelectuali, visând la posturi de menăgiment. Iar meseriaşii devin încet-încet o elită profesională, din ce în ce mai scumpă şi, cel mai rău, din ce în ce mai greu de găsit.
     Într-adevăr, situaţia este în parte generată de idealurile de mărire socială rezultatul educaţiei primare (uneori primate) din  familie:  să devină om mare. Iar singurul mijloc specificat de această educaţie este diploma de studii superioare – luată, nu neapărat câştigată. Totul pentru a nu deveni un amărât de muncitor.
     Pe de altă parte, legislaţia laxă în ceea ce priveşte  accederea la statutul de student şi, automat, de absolvet, generează efecte laxative , universităţile – fie de stat sau private – fiind lovite anual de cufureli de absolvenţi. Din păcate, abia încheierea studiilor scoate la iveală rahatul - valurile de diplomaţi devin tsunami-uri de şomeri.
     Dar Băse’ nu este cu adevărat conştient de spusele sale. Domnii miniştrii nici atât. Iar omuleţii ce-şi bagă dosare la facultate se bucură de o largă ofertă, pentru orice buzunar şi intelect.
     Să ne trăiţi, confraţi diplomaţi! Proşti, dar bine! 

     P.S. Alături o mostră de ce mai înseamnă azi excelenţa (de la www.visurat.ro): “Pentru performaţa de a termina liceul”.

EBA şi poporul prost

Pentru a ne ascunde prostia precum rahatul pisica, după încheierea alegerilor europarlamentare ne-am lăsat antrenaţi în aceeaşi banală şi manipulatorie discuţie privind fraudarea alegerilor. Bineînţeles, am mai adăugat şi puţin zăhărel (pentru plimbare… Plimbare?), aducând în discuţie legitimitatea şi moralitatea (sic!) candidaturii EBei (sau EBA-ei?).

Oameni buni, adevăratul nostru işu nu este nici autobuzismul electoral şi nici moralitatea unei candidaturi. Ci debilitatea noastră constă în faptul că am trimis în PE 3 maimuţe, fără ca măcar să putem avea vreun ghişeft. Iar vrăjeala cu  “Nu daţi fonduri pe prostii, creditaţi la Roumanie” nu va prosti nici un europarlamentar. Şi nici farmecele fetei lu’ tata (deşi, dacă mă gândesc bine, avem experienţa cheeky girls…).

Până una alta trebuie să fim în stare să recunoaştem că am glumit fără perdea şi că nu noi vom fi cei care vom râde la urmă. Mai bine haideţi să ne luăm cuminţi Diazepamul şi să mergem la culcare. Iar în vis, ne va apărea EBA ca zăpada şi cu cei doi pitici, ducând de-ale gurii bunicuţei. Nu, nu… nu amestec poveştile…

Noapte bună, alegători!