O ţară de filosofi

Printre multele inepţii pe care le spune Întâiul Marinar al Ţării, se întâmplă să strecorea – probabil vreun consilier mai dezgheţat – şi câte o idee inteligentă sau o problematică ce merită a fi luată în considerare.
     Săptămâna trecută, în cadrul întâlnirii cu guvernul, marinelu’ scoate în evidenţă faptul că avem învăţământul românesc este esenţialmente teoretic, producând în speţă absolvenţi ne- sau greu încadrabili în producţie. Subliniind dispariţia aproape totală a învăţământului pe vreuri numit  de arte şi meserii şi care se afla la mare cinste, domnul nostru aduce în discuţie o problemă asupra căreia, dacă îmi amintesc eu bine, doar domnul Marga s-a mai oprit. Dar aşa cum discontinuitatea măsurilor şi reformelor este la mare cinste urmând succesiunea guvernelor sau miniştrilor, nimeni nu s-a mai preocupa de ea în buna logică dacă nu m-am gândit eu la ea, mai bine o critic sau o fac uitată.
     Din păcate cel care atrage din nou atenţia asupra acesteia este un băieţaş care şi-a pierdut credibilitatea şi care, asemenei Întâiului Patriot al Ţării, chiar şi când spune lucruri interesante nu mai este credibil sau luat în serios. 
     Situaţia este însă într-adevăr gravă şi nu poate fi ascunsă în spatele unui şow, fie el şi rezultat al unei demente hore solidare media-adversari politici-popor: România scoate idioţi cu diplomă pe bandă rulantă, idioţi care automat au pretenţii de intelectuali, visând la posturi de menăgiment. Iar meseriaşii devin încet-încet o elită profesională, din ce în ce mai scumpă şi, cel mai rău, din ce în ce mai greu de găsit.
     Într-adevăr, situaţia este în parte generată de idealurile de mărire socială rezultatul educaţiei primare (uneori primate) din  familie:  să devină om mare. Iar singurul mijloc specificat de această educaţie este diploma de studii superioare – luată, nu neapărat câştigată. Totul pentru a nu deveni un amărât de muncitor.
     Pe de altă parte, legislaţia laxă în ceea ce priveşte  accederea la statutul de student şi, automat, de absolvet, generează efecte laxative , universităţile – fie de stat sau private – fiind lovite anual de cufureli de absolvenţi. Din păcate, abia încheierea studiilor scoate la iveală rahatul - valurile de diplomaţi devin tsunami-uri de şomeri.
     Dar Băse’ nu este cu adevărat conştient de spusele sale. Domnii miniştrii nici atât. Iar omuleţii ce-şi bagă dosare la facultate se bucură de o largă ofertă, pentru orice buzunar şi intelect.
     Să ne trăiţi, confraţi diplomaţi! Proşti, dar bine! 

     P.S. Alături o mostră de ce mai înseamnă azi excelenţa (de la www.visurat.ro): “Pentru performaţa de a termina liceul”.