Pentru prima oară l-am văzut live pe unul dintre acei jurnalişti omniprezenţi in ziare sau pe la talk-show-rile TV.
Bătrân, gârbovit, cu privirea plecată în pământ, cărând cu greutate o geantă imensă din care se ivea un vraf de hârtii dezordonat îndesate. Probabil înăuntru se găsea şi un laptop judecând după greutatea care îl făcea să îşi contorsioneze spatele în efortul de a o căra.
Cuminte la semafor, a traversat strada la culoarea verde.
Anii de servitute gazetărească în slujba unui mogul sau altul se văd, emană din întreaga lui fiinţă.
Acum 20 de ani voia să arunce în aer Casa Republiciii şi Casa Scânteii. Apoi s-a dedicat criticii puterii. Astfel, şi-a asigurat o clientelă permanentă: opoziţia.
Şi, bineînţeles, Echidistanţa Jurnalistică.
