Acum câteva zile, Alteţa Sa Regală Principele Radu şi-a anunţat participarea la cursa electorală pentru funcţia de Preşedinte al României. Bineînţeles, anunţul este urmat de reacţii şi comentarii care, în imensa lor majoritate, încearcă fie să bagatelizeze intenţia, fie să inducă ideea unui paradox şi, în acelaşi timp pericol, privind accederea la funcţia de preşedinte a unui lăstar de viţă regală.
Minimizarea candidaturii domnului Duda (Principe de Hohenzollern-Veringen) şi prezentarea ei ca una neverosimilă s-a încercat cu argumente neserioase de genul “actoraşul se vrea preşedinte”, “ambiţiile personale ale unui pălmaş ajuns în alcov regal”, “colonel la apelul de seară ce se vrea preşedinte regal” ş.a.m.d. Cel mai trist este însă că acestea sunt argumentele ce vor fi utilizate de contracandidaţi în înfruntările din campanie, luptele vizând, aşa cum ne-am obişnuit, nu validitatea platformelor politice, ci vor fi animate de bălăcăreală şi mişto.
În ceea ce priveşte teama de instaurarea monarhiei odată cu potenţiala punere în funcţia de Preşedinte al Republicii România este iarăşi o gogoriţă fără nici un fundament politico-legal. Astfel, în România, republică (semi-?) parlamentară, numai Parlamentul poate schimba forma de guvernământ a ţării.
Deocamdată însă prinţul Radu se delimitează, prin tipul de discurs, de majoritatea figurilor din politica românească. Să sperăm că nu avem de-a face doar cu un alt Ion Iliescu şi că girul Casei Regale este dat unui om orientat către a lua decizii şi nu este doar un gest menit să aducă un plus de capital de imagine unei instituţii mai mult sau mai puţin desuete.
Iată şi înregistrarea cu Principele Radu anunţându-şi candidatura pentru fncţia de Preşedinte al României:
