Obisnuinţă

“În Romania sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de defăimare şi învrăjbire religioasă, precum şi ofensa publică adusă simbolurilor religioase” – acesta este amendamentul propus de Cultului Musulman din România pentru a fi introdus în proiectul de lege al cultelor.

Până la a ne grăbi să începem un exerciţiu de imaginaţie cu privire la efectele perverse unui asemenea amendament – interzicerea unor trupe rock, a unor cărţi, piese de teatru sau alte creaţii culturale – cred că ar trebui să ne oprim puţin asupra textului în sine al amendamentului.

Să ne oprim asupra formelor şi mijloacelor de “învrăjbire religioasă”. Pentru că instigarea la învrăjbire religioasă este prezentă în primul rând în scrierile sfinte. Iată câteva exemple -  din Coran – traducerea îmi aprţine după versiunea engleză.
Versetul 5.51: “Crede! Nu îţi lau drept prieteni evrei sau creştini; ei sunt prieteni unii cu alţii, şin pe oricare l-ai alege, este asemeni celorlalţi; cu siguranţă Allah nu îi ocroteşte pe  cei nedrepţi.
Versetul 9.30: “Şi evreii zic: Uzair este fiul lui Dumnezeu; şi creştinii zic: Mesia este fiul lui Dumnezeu; acestea sunt cuvintele care le ies din gură; imită spusele celor care nu credeau nici înainte; fie ca Allah să-i ditrugă pe toţi“.

Conform respectivului amendament, cel puţin aceste două sure ar trebui eliminate din Coran. Or punerea sub semnul întrebării, nu vorbim de eliminarea a ceva din conţinutul Coranului, presupune failibilitatea întregii Cărţi şi, prin urmare, a religiei musulmane. Ceea ce nu poate fii decât absurd.

Dar să mergem mai departe în conţinutul amendamentului, la referirea cu privire la “ofensa publică adusă simbolurilor religioase”.
Simbol = Semn, obiect, imagine etc. care reprezintă indirect (în mod convenţional sau în virtutea unei corespondenţe analogice) un obiect, o fiinţă, o noţiune, o idee, o însuşire, un sentiment etc. (DEX)

Este cunoscut că acelaşi semn poate semnifica idei diferite. De asemenea, aproape orice analiză critică a unui sistem de gândire conţine, intrinsec, elemente ce pot fii cu uşurinţă considerate şi catalogate drept defăimătoare. De asemenea, multe curente filosofice sau religioase moderne se întemeiază tocmai pe reinterpretarea Cărţilor Sfinte ale diverselor religii, fapt care poate fii considerat de religiile respective drept maliţioase.

Dar să luăm un exemplu din lumea creştină: crucea. Simbol sfânt ce face trimitere la o sumedenie de elemente cu rezonanţă în sufletul creştinului: Crucea Mântuitorului, Crucea care se artă în vis Împăratului Constantin. Dar crucea întoarsă? Reprezintă ea o ofensă la adresa creştinismului? Să ne amintim cum a fost răstignit Petru – cu capul în jos, la cererea lui, tocmai pentru a fi deosebit de Mântuitor…
Şi chiar dacă ar reprezenta un simbol anti-creştin, de ce atâta intoleranţă? În măsura în care acceptăm libertatea de expresie şi conştiinţă, sistemele filosofico-religioase anti-creştine  îşi au dreptul şi locul lor printre celelalte sisteme mai mult sau mai puţin tradiţionale.

De fapt miza acestui amendament nu este respectul şi toleranţa reciprocă între oameni, chiar şi pe acest tărâm atât de sensibil. Nu. Miza, deşi e dureros să recunoaşte, o reprezintă securitatea. Ne e teamă de cei mai sensibili dintre noi… ne e teamă de musulmani. Şi, prin urmare, în spiritul nostru creştin, întoarcem şi obrazul celălalt. Dar nu în semn de umilinţă. Ci, din prostie. Un fel de concesie pe care o facem lumii musulmane ca să le demonstrăm că suntem “băieţi buni, chiar dacă trupele noastre ocupă teritoriile lor”. Dar este o concesie absurdă pentru noi, cei ne-musulmani.

Şi apoi, oare cum îşi permit musulmanii să încerce să impună o lege specifică lumii lor, dar nu şi celei a noastre? Nu spunem că libertatea de expresie reprezintă un element specific unei civilizaţii superioare. Dar ne-am obişnuit cu ea. Şi, vorba aia, nu au trecut decât 16 ani, dar i-am prins gustul.

Vă aştept pe 28 Octombrie în Piaţa Constituţiei. Şi pe voi, dragi musulmani. Pentru a ne susţine sau combate.

Notă: Accesul strict interzis bomber-man-ilor. Asta e discriminare, nu?

4 Comentarii

  1. ketherius a zis,

    iunie 10, 2008 la 9:23 pm

    De ce dai citate numai din Coran? Asta lasa de inteles ca scrierile evreilor sau crestinilor nu contin indemnuri la intoleranta, ceea ce este fals. Vrei sa credem ca instigi la intoleranta impotriva musulmanilor?

    • Tanas a zis,

      februarie 13, 2009 la 8:30 am

      Bunului comentator ketherius:
      Imi pare rau ca tot ce ai putut intelege din aces articol a fost faptul ca instig la intoleranta. Eu am incercat doar sa trag un semnal de alarma privind faptul ca sub scutul luptei impotriva intolerantei se pot declansa adevarate vanatori de vrajitoare. Manifestul lansat de comunitatea musulmana din romania nu a constituit decat ca pretext si, in acelasi timp, imbold pentru a a aduce un nou argument impotriva curentului corectitudinii politice. Doar intamplator “personajele negative” din poveste au fost musulmani. Data viitoare, promit ca vor fi crestini. Sau evrei (abia atunci sa vezi acuzatii de intoleranta, antisemitism si altele asemenea). Oricum, iti multumesc pentru comentariu si regret ca nu am fost mai nuantat pentru a fi priceput de ceilalti fara sa las loc de interpretari.

  2. Octavian a zis,

    martie 27, 2008 la 4:31 pm

    Intradevar, dau dreptate spuselor de mai sus. Avem cu totii dreptul de a crede ce vrem si in ce vrem, alegerea ne apartine in totalitate. Insa numai vorbind despre asta si fara a lua nici o atitudine nu se rezolva nimic. Fiecare religie isi educa adeptii dar oare vorbeste fiecare religie dominanta despre celelalte curente religioase ca fiind corecte?Nu…Toate isi ameninta la un moment dat adeptii ca vor fi aspru pedepsiti de “milostiva si iertatoarea” putere divina.
    Sa deshidem larg ochii si sa intelegem mai bine ce se petrece in jurul nostru, aceasta ar fi intradevar o minune!

    • Tanas a zis,

      februarie 13, 2009 la 8:30 am

      Bunului comentator Octavian:
      Comentariului tau voi raspunde cu o intrebare: in acest context, al intolerantei postulate de catre toate religiile in raport cu celelalte, unde isi gaseste locul miscarea ecumenica? Atata vreme cat miezul sau il constituie dorinta de “impacare a tuturor religiilor”, nu incalca ea astfel fundamentul fiecareia dintre religii? Nu este oare lezat fiecare dintre adepti, indiferent careia dintre religiile ai caror reprezentanti fac parte din aceasta miscare?


Posteaza un comentariu